Cum vectorizați planuri și desene tehnice

Un desen scanat cu un grad în afara verticalului se trasează cu un grad în afara verticalului, iar după aceea nu mai există o singură rotire care să repare tot — eroarea e distribuită în sute de coordonate independente, iar fiecare linie orizontală din fișier e acum ușor diagonală.

Rotiți rasterul până când o formă cunoscută a fi orizontală — o margine de carou, o linie de referință — e exact orizontală. Majoritatea software-urilor de scanare au o destrămbare automată care ajunge la o fracțiune de grad; verificați-o pe o linie lungă în loc să vă bazați pe ea, fiindcă destrămbarea automată se ia după marginea paginii, iar marginea paginii nu e mereu în unghi drept cu desenul.

Planurile albastre și desenele în linii sunt binare prin intenție: există linie și există fundal. Orice gri din scanare e artefact — tonul hârtiei, petele de foxing, albastrul unui plan albastru real, umbra unei îndoituri — și fiecare picătură din el e ceva la care trasatorul trebuie să decidă.

Binarizați imaginea pe negru-alb pur înainte de conversie. Alegeți pragul uitându-vă la cea mai slabă linie de care aveți nevoie efectiv: dacă dispare o linie de cote, pragul e prea agresiv; dacă hârtia începe să se pateze, e prea generos. Punerea asta la punct valorează mai mult decât orice setare din convertor.

Motorul trasează granița regiunilor închise, deci o linie desenată revine ca o formă lungă și subțire, închisă, care urmează ambele părți ale ei — nu ca o singură linie pe mijlocul ei. Pentru vizualizare, tipar, arhivare și adnotare, asta e în regulă și adesea preferabilă — linia are lățime reală, exact cum a fost desenată.

Pentru reintroducerea geometriei în CAD, de obicei nu e ce vreți: o linie CAD e o linie mediană cu o proprietate de lățime, nu o așchie umplută. Ruta spre acolo e trasarea în linie mediană, pe care Inkscape o face dintr-un raster curățat, urmată de export DXF. E mai multă muncă, și e munca potrivită dacă desenul se întoarce într-un model.

Cotele, numerele de piesă și notele se trasează ca forme care arată ca litere. Se tipăresc corect și sunt dimensional exacte, dar nu sunt căutabile, nu sunt editabile ca text și nu sunt selectabile.

Dacă desenul trebuie să fie căutabil, rulați OCR pe raster separat și păstrați textul recunoscut ca strat propriu peste liniile vectoriale. Rularea OCR pe desen înainte de conversie are și un beneficiu secundar: vă spune ce adnotări sunt destul de lizibile ca să supraviețuiască — util de știut înainte să se bazeze cineva pe ele.

Hașura de secțiune — liniile diagonale care umplu o față tăiată — sunt zeci de linii paralele, fiecare trasându-se ca propria formă lungă și subțire. Un desen cu câteva secțiuni hașurate poate produce un fișier cu un ordin de mărime mai mare decât unul fără, iar hașura nu cară aproape nicio informație: înseamnă „asta e o față tăiată”, ceea ce o singură regiune și un singur model de umplere ar spune la fel de bine.

Dacă fișierul urmează să fie editat, nu arhivat, gândiți-vă la ștergerea hașurii din raster înainte de conversie și înlocuirea ei cu un model de umplere cum se cuvine după.